Luminile calde ale apartamentului lui Bogdan se răsfrâng pe geamurile înghețate, aducând un contrast plăcut față de frigul de afară.

The warm lights of Bogdan's apartment reflect off the frozen windows, providing a pleasant contrast to the cold outside.

Înăuntru, în aer plutește aroma de ceai fierbinte și a prăjiturilor abia scoase din cuptor.

Inside, the air is filled with the aroma of hot tea and freshly baked pastries.

Este o seară de iarnă perfectă pentru o întâlnire relaxantă între prieteni.

It's a perfect winter evening for a relaxing get-together with friends.

Andrei, Cristina și Bogdan sunt așezați confortabil pe canapeaua moale.

Andrei, Cristina, and Bogdan are comfortably seated on the soft couch.

O pătură pufoasă îi acoperă pe toți trei, creând un sentiment de intimitate.

A fluffy blanket covers all three of them, creating a feeling of intimacy.

Pe masă, căni aburinde și un bol cu fursecuri stau alături de un joc de cărți pe care nimeni nu l-a început încă.

On the table, steaming mugs and a bowl of cookies sit next to a deck of cards that no one has started yet.

„Ce zici, ne apucăm de joc sau mai povestim?” întreabă Bogdan, zâmbind.

"What do you say, should we start the game or chat a bit more?" Bogdan asks, smiling.

Cristina râde încet. „Hai să mai povestim. E atât de bine să fim aici, departe de agitația de zi cu zi.”

Cristina laughs softly. "Let's chat a bit more. It's so nice to be here, away from the daily hustle."

Andrei asistă tăcut la conversație, simțind cum un nod i se formează în gât.

Andrei quietly listens to the conversation, feeling a lump form in his throat.

Își dorește să deschidă un subiect mai profund, însă temerile îl împiedică.

He wants to bring up a deeper topic, but fears hold him back.

De obicei, discuțiile lor rămân la suprafață, iar el își dorește mai mult.

Usually, their discussions remain on the surface, and he longs for more.

Pe măsură ce seara înaintează, poveștile se succed, dar nimeni nu observă tăcerea gânditoare a lui Andrei.

As the evening progresses, the stories follow one after another, but no one notices Andrei's thoughtful silence.

Printr-un moment rar de liniște, zidurile sale emoționale cedează puțin câte puțin.

Through a rare moment of quiet, his emotional walls start to give way little by little.

„Să vă spun ceva,” începe el, vocea cu un tremur ușor.

"Let me tell you something," he begins, his voice slightly trembling.

„Am stat mult pe gânduri. Simt că... munca mea este singurul lucru care contează pentru mine.

"I've been thinking a lot. I feel like... my work is the only thing that matters to me.

Dar sunt zile când mă întreb dacă asta este destul. Îmi lipsește ceva, o conexiune mai profundă.”

But there are days when I wonder if that's enough. I miss something, a deeper connection."

Cristina îl privește atent, ca și cum ar vedea o nouă latură a lui Andrei.

Cristina looks at him attentively, as if seeing a new side of Andrei.

Bogdan își ridică ușor sprâncenele, curios.

Bogdan raises his eyebrows slightly, curious.

„Spune, Andrei,” răspunde Cristina cu blândețe. „Suntem aici pentru tine.”

"Tell us, Andrei," Cristina responds gently. "We're here for you."

Încurajat de privirile lor calde, Andrei continuă.

Encouraged by their warm gazes, Andrei continues.

Le povestește despre cum jobul său de arhitect nu îi oferă satisfacția de care are nevoie în viața personală.

He tells them about how his job as an architect doesn't provide the satisfaction he needs in his personal life.

Despre cum se simte singur uneori și despre dorința sa de a se apropia mai mult de prieteni.

About how he sometimes feels lonely and his desire to get closer to friends.

În loc de judecată sau respingere, primește înțelegere și suport.

Instead of judgment or rejection, he receives understanding and support.

Bogdan îi spune că și el a simțit la fel acum ceva timp, iar vorbele sale îl fac pe Andrei să se simtă mai înțeles.

Bogdan tells him he felt the same way some time ago, and his words make Andrei feel more understood.

Cristina își pune mâna peste a lui, gest ce îi conferă încredere.

Cristina places her hand on his, a gesture that gives him confidence.

„Noi suntem aici, întotdeauna,” spune Bogdan cu sinceritate.

"We are here, always," says Bogdan sincerely.

Aerul este plin de sentimentul liniștitor al prieteniei adevărate.

The air is filled with the soothing feeling of true friendship.

Andrei simte că a câștigat ceva prețios - nu doar pentru că și-a deschis sufletul, dar și pentru că acum știe că nu este singur în călătoria sa.

Andrei feels he has gained something precious—not just because he opened his heart, but also because he now knows he is not alone in his journey.

Privind pe geam, fulgii de zăpadă dansează în lumina felinarelor din curtea interioară.

Looking out the window, snowflakes dance in the light of the courtyard lamps.

În acea seară rece de iarnă, Andrei a găsit căldura în conexiunea sinceră și a realizat valoarea pe care o au prietenii adevărați în viața sa.

On that cold winter evening, Andrei found warmth in sincere connection and realized the value true friends add to his life.