La castelul vechi și impunător al lui Dracula, iarna părea a fi mai rece ca niciodată.

At the old and imposing Dracula castle, winter seemed to be colder than ever.

Mihai, Elena și Ion s-au alăturat unui grup de turiști, curioși să exploreze faimosul castel din Transilvania.

Mihai, Elena, and Ion joined a group of tourists, curious to explore the famous castle in Transylvania.

Pe când vizitau holurile înguste și întunecate, învăluite în lumina palidă a torțelor, Mihai zâmbea încrezător.

As they toured the narrow and dark hallways, shrouded in the pale light of torches, Mihai smiled confidently.

Tânărul era hotărât să o impresioneze pe Elena, chiar dacă inima lui bătea mai repede de frica întunericului.

The young man was determined to impress Elena, even though his heart was beating faster with fear of the darkness.

Ion râdea încet, ridicând din umeri cât de ciudate puteau părea unele dintre legendele despre castel.

Ion laughed quietly, shrugging about how strange some of the legends about the castle could seem.

Nu credea în poveștile cu fantome.

He did not believe in ghost stories.

"Totul este doar o invenție pentru turiști," spunea el, cu vocea sigură.

"It's all just an invention for tourists," he said confidently.

Subit, grupul lor s-a pierdut.

Suddenly, their group got lost.

Mihai, Elena și Ion s-au uitat unii la alții neîncrezători.

Mihai, Elena, and Ion looked at each other uncertainly.

Erau rătăciți, iar Mihai își ascundea groaza sub un zâmbet fals.

They were lost, and Mihai hid his terror behind a fake smile.

„Nu vă faceți griji, știu exact unde suntem!”, exclamă el, deși habar n-avea.

“Don't worry, I know exactly where we are!” he exclaimed, even though he had no idea.

Încredințat de propria lui bravură, Mihai a pornit înainte.

Confident in his own bravery, Mihai forged ahead.

Elena, mai pragmatică, știa că au nevoie de un plan.

Elena, more pragmatic, knew they needed a plan.

Ea a scos o hartă mică, amintindu-și de lecțiile de orientare pe care le învățase la școală.

She pulled out a small map, recalling the orientation lessons she had learned in school.

„Poate ar trebui să urmăm această cale,” a sugerat ea.

“Maybe we should follow this path,” she suggested.

Ion râdea, spunând: „Mihai, cred că ar trebui să asculți de Elena.

Ion laughed, saying, “Mihai, I think you should listen to Elena.

Fantomele nu sunt reale, dar este o idee bună să știm unde mergem.”

Ghosts aren't real, but it's a good idea to know where we're going.”

Deși erau încurcați de coridoarele confuze ale castelului, Mihai a continuat să conducă grupul, hotărât să nu-și arate temerile.

Although bewildered by the castle's confusing corridors, Mihai continued to lead the group, determined not to show his fears.

Neatenți, au confundat o armură strălucitoare cu o fantomă, țipând și râzând de propria lor greșeală.

They mistakenly thought a shiny suit of armor was a ghost, screaming and laughing at their own mistake.

Apoi, în depărtare, au auzit vocea ghidului lor.

Then, in the distance, they heard their guide's voice.

Ca prin minune, sunetul familiar i-a făcut să găsească drumul spre restul grupului.

As if by miracle, the familiar sound helped them find their way back to the rest of the group.

Au ajuns chiar la timp să audă o poveste despre turiști pierduți care s-au întors înspăimântați.

They arrived just in time to hear a story about lost tourists who returned frightened.

Mihai, recunoscând că temerile lui erau poate copilărești, le-a mărturisit prietenilor săi adevărul.

Mihai, acknowledging that his fears might have been childish, confessed the truth to his friends.

„Ok, eram speriat. Mulțumesc că nu ați râs prea mult de mine.”

“Okay, I was scared. Thank you for not laughing too much at me.”

Elena și Ion au zâmbit, apreciind sinceritatea lui.

Elena and Ion smiled, appreciating his honesty.

Era o lecție despre curajul de a fi sincer.

It was a lesson about the courage to be truthful.

Înfruntându-și temerile și acceptând ajutorul prietenilor, Mihai a învățat ceva important.

By facing his fears and accepting his friends' help, Mihai learned something important.

Și astfel, aventura lor la castelul lui Dracula a rămas un amintire prețioasă, plină de râsete și prietenie.

And so, their adventure at Dracula's castle remained a treasured memory, full of laughter and friendship.