Adrian stătea în fața secției de poliție din București, cu fulgi de zăpadă așezându-se tăcut pe umeri.

Adrian stood in front of the police station in București, with snowflakes settling silently on his shoulders.

Era prima zi a anului, dar în loc să se bucure de sărbătoare, era îngrijorat.

It was the first day of the year, but instead of enjoying the celebration, he was worried.

Portofelul lui dispăruse, iar în el se aflau lucruri foarte importante: acte, bani și o fotografie a mamei sale.

His wallet had disappeared, and in it were very important things: documents, money, and a photograph of his mother.

Înăuntru, aglomerația părea să nu se mai termine.

Inside, the crowd seemed endless.

Zgomotul vocilor se amesteca cu sunetul telefonului care suna continuu.

The noise of voices mixed with the sound of the continuously ringing phone.

Adrian inhală adânc și păși în secție.

Adrian took a deep breath and stepped into the station.

Mihai, un polițist cu o față calmă, stătea la ghișeu, ascultând pe rând poveștile oamenilor.

Mihai, a policeman with a calm face, was at the counter, listening to people's stories one by one.

Într-un colț, Elena, o tânără polițistă, ajuta la preluarea plângerilor.

In a corner, Elena, a young policewoman, was helping with the filing of the complaints.

Împreună, încercau să aducă o notă de organizare în haosul general.

Together, they were trying to bring a note of order to the general chaos.

Adrian se alătură rândului și așteptă politicos, dar pe măsură ce minutele se scurgeau, anxietatea lui creștea.

Adrian joined the line and waited politely, but as the minutes passed, his anxiety grew.

„Trebuie să fac ceva,” se gândi el.

“I have to do something,” he thought.

Uitându-se în jur, realiză că majoritatea erau prea ocupați să îl observe.

Looking around, he realized that most were too busy to notice him.

Își strânse toată curajul și decise să vorbească mai tare.

He gathered all his courage and decided to speak louder.

— Scuzați-mă! Portofelul meu este pierdut și sunt lucruri importante în el! spuse el peste mulțime.

— Excuse me! My wallet is lost, and there are important things in it! he said over the crowd.

Cu o privire surprinsă, dar amabilă, Mihai întoarse capul spre el.

With a surprised but kind look, Mihai turned his head towards him.

— Veniți aici, să vedem ce putem face, îl invită Mihai.

— Come here, let's see what we can do, Mihai invited him.

Adrian simți un val de ușurare.

Adrian felt a wave of relief.

Se apropie de ghișeu și explică ce s-a întâmplat.

He approached the counter and explained what had happened.

Mihai ascultă cu răbdare, apoi îl asigură că vor face tot posibilul.

Mihai listened patiently, then assured him that they would do everything possible.

După ce discutară, Mihai și Elena îl îndrumară pe Adrian către o masă unde se aflau obiecte pierdute în noaptea dintre ani.

After they talked, Mihai and Elena directed Adrian to a table where objects lost during the night were.

Spre surprinderea sa, acolo, în vârful unui teanc de obiecte, se afla portofelul său!

To his surprise, there, on top of a stack of items, was his wallet!

— Nu pot să cred... Este al meu! exclamă Adrian cu voce tremurândă de emoție.

— I can't believe it... It's mine! exclaimed Adrian with a voice trembling with emotion.

— Uneori, miracolele se întâmplă, zâmbi Mihai.

— Sometimes, miracles happen, smiled Mihai.

Adrian mulțumi din suflet polițiștilor.

Adrian thanked the officers from the bottom of his heart.

Cu portofelul strâns în mână, simțea că odată cu el își regăsise și o parte din curaj.

With the wallet clenched in his hand, he felt that along with it, he had regained a part of his courage.

Era un început de an diferit.

It was a different start to the year.

Înțelegea acum că, uneori, pentru a primi ajutor, trebuie să fii dispus să îl ceri.

He now understood that sometimes, to receive help, you have to be willing to ask for it.

Ieşind din secția de poliție, Adrian se opri pentru o clipă și privi cerul; ninsoarea blândă părea să-l binecuvânteze pentru pasul pe care-l făcuse.

Exiting the police station, Adrian paused for a moment and looked at the sky; the gentle snowfall seemed to bless him for the step he had taken.

Era gata să înfrunte anul nou cu mai multă încredere și deschidere către ceilalți.

He was ready to face the new year with more confidence and openness to others.