Orfelinatul "Casa de Zăpadă" părea un castel de poveste în timpul iernii.

The orphanage "Casa de Zăpadă" seemed like a fairy tale castle during winter.

Zăpada acoperea pământul ca o pătură moale și rece, iar ferestrele înghețate reflectau lumina mii de beculețe sclipitoare de Crăciun.

Snow covered the ground like a soft, cold blanket, and the frozen windows reflected the light of thousands of twinkling Christmas lights.

Andrei, un băiat curios de 12 ani, își petrecea orele în biblioteca orfelinatului, citind cărți despre artă și pictură.

Andrei, a curious 12-year-old boy, spent his hours in the orphanage's library, reading books about art and painting.

Îi plăceau imaginile colorate și misterul din fiecare tablou.

He loved the colorful images and the mystery in each painting.

Într-o dimineață, Andrei a descoperit ceva neobișnuit în holul orfelinatului.

One morning, Andrei discovered something unusual in the orphanage's hall.

Pe perete atârna un tablou mare, frumos pictat, înfățișând un peisaj de iarnă.

On the wall hung a large, beautifully painted portrait depicting a winter landscape.

Nimeni nu știa de unde venise, dar era evident că era de mare valoare.

No one knew where it had come from, but it was obvious that it was of great value.

Lângă tablou se afla un bilețel criptic, cu scris de mână elegant: "Pentru cel care va găsi adevărul.

Next to the painting was a cryptic note, handwritten elegantly: "For the one who will find the truth."

"Elena, îngrijitoarea orfelinatului, lucra acolo de 15 ani.

Elena, the orphanage caretaker, had been working there for 15 years.

Era blândă și iubitoare cu toți copiii.

She was kind and loving with all the children.

Andrei s-a dus la ea, curios să afle mai multe.

Andrei went to her, curious to learn more.

"Elena, știm ceva despre acest tablou?

"Elena, do we know anything about this painting?"

" a întrebat el.

he asked.

Elena a zâmbit, dar îngrijorarea i se citea în ochi.

Elena smiled, but worry was evident in her eyes.

"Nu știm cine l-a adus, Andrei.

"We don't know who brought it, Andrei.

Dar poate unele întrebări sunt mai bine lăsate fără răspuns.

But maybe some questions are better left unanswered."

"Dar Andrei nu se putea abține.

But Andrei couldn't help himself.

Era determinat să descopere misterul.

He was determined to uncover the mystery.

Înapoi în bibliotecă, a început să caute prin dosarele vechi ale orfelinatului, sperând să găsească vreo informație utilă.

Back in the library, he began searching through the orphanage's old files, hoping to find some useful information.

Între timp, a contactat un istoric de artă din oraș, explicându-i situația.

Meanwhile, he contacted an art historian from the city, explaining the situation.

Câteva zile mai târziu, cu ajutorul istoricului, Andrei a descoperit că tabloul fusese donat anonim.

A few days later, with the historian's help, Andrei discovered that the painting had been donated anonymously.

Dar mai mult decât atât, nota sugera o legătură personală cu un orfan care trăise acolo cu mult timp în urmă.

But more than that, the note suggested a personal connection to an orphan who had lived there a long time ago.

În noaptea de Ajun, Andrei a discutat din nou cu Elena.

On Christmas Eve, Andrei spoke again with Elena.

"Sunt sigur că e ceva legat de trecutul meu," a spus el cu încredere.

"I'm sure there's something connected to my past," he said confidently.

Elena l-a privit cu afecțiune.

Elena looked at him affectionately.

"Dacă simți asta, trebuie să cauți adevărul," a spus ea, sprijinindu-l cu căldură.

"If you feel that, you must seek the truth," she said, supporting him warmly.

Împreună, au continuat să investigheze și au descoperit că tabloul fusese lăsat de cineva legat de familia lui Andrei.

Together, they continued to investigate and discovered that the painting had been left by someone connected to Andrei's family.

Această descoperire îi aducea băiatului un sentiment nou de apartenență.

This discovery brought the boy a new sense of belonging.

Simțea că nu mai era singur, că în trecutul lui era cineva care îi păsase.

He felt he was no longer alone, that in his past, there was someone who cared for him.

Andrei și-a găsit curajul și identitatea.

Andrei found his courage and identity.

Cu fiecare fulg de nea care cădea, îmbrățișând lumea, Andrei știa că nu e doar un ordin simplu de poveste de Crăciun.

With each snowflake that fell, embracing the world, Andrei knew this was not just a simple Christmas story.

Era începutul unei aventuri care îi dezvăluia trecutul și, poate, viitorul.

It was the beginning of an adventure that revealed his past and, perhaps, his future.