Mihai privea pe fereastra biroului și simțea adrenalina sfârșitului de an în aer.

Mihai looked out the window of the office and felt the end-of-year adrenaline in the air.

Afară, frunzele cădeau încet și acopereau străzile Bucureștiului într-un covor roșu-portocaliu.

Outside, the leaves were falling slowly and covering the streets of București in a red-orange carpet.

Pe birou, micul calendar îi amintea de apropierea sărbătorii Sfântului Andrei.

On the desk, the small calendar reminded him of the upcoming celebration of Sfântului Andrei.

Își dorea ca acest concurs de Secret Santa să fie momentul în care să-și impresioneze colegii.

He wanted this Secret Santa contest to be the moment he impressed his colleagues.

Între timp, în birou, Ion, managerul echipei, se asigura că toată lumea simțea spiritul festiv.

Meanwhile, in the office, Ion, the team manager, was making sure everyone felt the festive spirit.

Împodobise biroul cu ghirlande și luminițe colorate.

He had decorated the office with garlands and colored lights.

Elena, vesela și glumeața colegă a lui Mihai, legase o funie de beculețe la marginea biroului ei, unde stătea acum și râdea.

Elena, the cheerful and funny colleague of Mihai, had tied a string of lights on the edge of her desk, where she now sat laughing.

"Ei, Mihai, ai tras un nume la Secret Santa?" îl întrebă Elena, ridicând o sprânceană.

"Hey, Mihai, have you picked a name for Secret Santa?" Elena asked, raising an eyebrow.

"Da, dar încă nu m-am decis ce să cumpăr", răspunse Mihai, cu o ușoară neliniște în glas.

"Yes, but I still haven't decided what to buy," replied Mihai, with a slight unease in his voice.

În secret, era îngrijorat.

Secretly, he was worried.

Vroia ca darul să fie perfect.

He wanted the gift to be perfect.

"Îți dau un pont", spuse Elena conspirativ.

"I'll give you a tip," said Elena conspiratorially.

"Persoana respectivă adoră surprizele.

"That person loves surprises.

Ce-ar fi să-i iei ceva neașteptat, poate ceva cu unicorni?"

How about getting them something unexpected, maybe something with unicorns?"

Mihai, dornic să impresioneze, nu mai căută alt sfat.

Eager to impress, Mihai didn't seek further advice.

Îi mulțumi Elenei și plecă să caute cadoul perfect.

He thanked Elena and went off to find the perfect gift.

După mult căutări, găsi într-un magazin o lampă de birou în formă de unicorn, care i se păru perfectă.

After much searching, he found in a store a desk lamp in the shape of a unicorn, which seemed perfect to him.

în ziua schimbului de cadouri, atmosfera era plină de râsete și entuziasm.

On the day of the gift exchange, the atmosphere was full of laughter and excitement.

Mihai simțea cum inima îi bătea mai tare când Ion anunță că toată lumea să-și deschidă cadourile în același timp.

Mihai felt his heart beating faster when Ion announced that everyone should open their gifts at the same time.

El aștepta cu nerăbdare să-i vadă reacția persoanei pe care o credea destinatarul său.

He eagerly awaited to see the reaction of the person he believed was his recipient.

Într-un moment de tăcere plin de suspans, colega lui, Monica, și-a deschis cadoul de la Mihai.

In a suspenseful moment of silence, his colleague Monica opened the gift from Mihai.

Ochii i s-au mărit de surpriză văzând unicornul luminos, iar apoi s-a întors încet spre Mihai.

Her eyes widened with surprise at the sight of the luminous unicorn, and then she slowly turned towards Mihai.

Mihai începu să transpire, dar Elena nu mai rezistă și izbucni în râs.

Mihai began to sweat, but Elena couldn't hold back and burst into laughter.

Ion, cu un zâmbet cald, interveni imediat.

Ion, with a warm smile, immediately intervened.

"E clar că Mihai a ales un cadou foarte... special."

"It's clear that Mihai chose a very... special gift."

Lumea începu să râdă și tensiunea se transformă într-o atmosferă veselă.

Everyone began to laugh, and the tension turned into a cheerful atmosphere.

Elena, privind zâmbetul larg al lui Ion și a celor din jur, se apropie de Mihai și îi șopti cu subînțeles: "Uneori, mai mult contează gestul decât perfecțiunea."

Elena, seeing the broad smile on Ion and those around, approached Mihai and whispered knowingly, "Sometimes, the gesture matters more than perfection."

Mihai zâmbi, recunoscând adevărul în cuvintele ei.

Mihai smiled, recognizing the truth in her words.

La finalul zilei, în timp ce se pregătea să plece, Mihai se simțea mai ușor.

At the end of the day, as he prepared to leave, Mihai felt lighter.

Învățase că nu e nevoie să fie perfect pentru a fi apreciat, și că partea cea mai importantă era să fie parte din mica familie de la birou.

He had learned that there was no need to be perfect to be appreciated, and that the most important part was being part of the small family at the office.

Sfântul Andrei adusese, într-adevăr, mai multă căldură în sufletul lui decât se așteptase.

Sfântul Andrei had indeed brought more warmth to his soul than he had expected.