În mijlocul orașului Cluj-Napoca, într-o dimineață scăldată de lumina blândă a toamnei, Mihai și Andreea se plimbau pe străzile pline de frunze ruginii.

In the middle of the city Cluj-Napoca, on a morning bathed in the gentle autumn light, Mihai and Andreea were strolling along the streets filled with rusty leaves.

Erau în drum spre o expoziție de tehnologie, o mare întâlnire a celor pasionați de inovații și gadget-uri.

They were on their way to a technology exhibition, a grand gathering of those passionate about innovations and gadgets.

Mihai era foarte entuziasmat.

Mihai was very excited.

Când Mihai vorbea despre calculatoare, drone sau realitate virtuală, ochii lui străluceau ca stelele.

When Mihai talked about computers, drones, or virtual reality, his eyes sparkled like stars.

Andreea, însă, simțea un nod mic în stomac.

Andreea, however, felt a small knot in her stomach.

Gândul la tehnologie o neliniștea uneori.

The thought of technology sometimes made her uneasy.

Expoziția era găzduită într-o hală mare, plină de standuri și vizitatori curioși.

The exhibition was hosted in a large hall, full of stands and curious visitors.

Totul sclipea și zumzăia.

Everything was gleaming and buzzing.

Mihai intra în fiecare discuție cu entuziasm.

Mihai entered every discussion with enthusiasm.

La un stand, încerca un ochelari de realitate virtuală și râdea cu gura până la urechi.

At one stand, he tried on virtual reality glasses and laughed with a wide-open mouth.

Andreea îl privea de departe, simțindu-se dintr-o dată izolată, ca și cum ar fi parte din altă lume.

Andreea watched him from afar, suddenly feeling isolated, as if she belonged to another world.

"Uite, Andreea!

"Look, Andreea!"

", spuse Mihai, arătând veselos spre un robot care prepara cafea.

Mihai said, cheerfully pointing at a robot making coffee.

"Nu e grozav?

"Isn't it great?"

" Andreea zâmbi, dar simți cum un val de preocupare o copleșește.

Andreea smiled, but felt a wave of concern wash over her.

Totul părea prea schimbător, prea rapid.

Everything seemed too changeable, too fast.

Andreea decise să-l înțeleagă mai bine pe Mihai și să afle mai multe.

Andreea decided to understand Mihai better and learn more.

Se apropie de un alt stand și începu să pună întrebări.

She approached another stand and started asking questions.

Întreba despre utilitatea și impactul noilor invenții asupra oamenilor.

She asked about the usefulness and impact of new inventions on people.

Încet, începu să vadă unele avantaje care îi mai linișteau îngrijorările.

Slowly, she began to see some advantages that calmed her worries.

Mihai, observând schimbarea ei, zâmbi și se apropie.

Mihai, noticing her change, smiled and came closer.

"Mihai", spuse Andreea cu o voce blândă, "îmi place că ești pasionat.

"Mihai," Andreea said in a gentle voice, "I like that you are passionate.

Dar uneori, simt că tehnologia ne îndepărtează.

But sometimes, I feel that technology drives us apart."

" Mihai, surprins că nu observase până acum, se opri și se uită la ea, îngândurat.

Mihai, surprised that he hadn't noticed until now, stopped and looked at her, thoughtful.

"Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți astfel", spuse Mihai.

"I'm sorry if I made you feel that way," Mihai said.

"Vreau să ne bucurăm de zi împreună.

"I want us to enjoy the day together."

"Tinerii se așezară pe o bancă, tăcuți un moment, privindu-se.

The young couple sat on a bench, silent for a moment, looking at each other.

Apoi, Andreea continuă: "Deși am temerile mele, mi-ar plăcea să împărtășim asta.

Then, Andreea continued: "Although I have my fears, I would like to share this.

Poate îmi poți arăta cum lucrurile astea ne pot apropia, nu să ne îndepărteze.

Maybe you can show me how these things can bring us closer, not push us apart."

"Mihai zâmbi larg.

Mihai smiled broadly.

"Haide să explorăm împreună.

"Let's explore together.

Promit să fiu atent la fel cum voi fi și la tehnologie.

I promise to be attentive to you as much as I am to technology."

"Așa că au pornit din nou, braț la braț.

So they set off again, arm in arm.

Mihai arăta ceea ce îl fascina, iar Andreea punea întrebări curioase.

Mihai pointed out what fascinated him, and Andreea asked curious questions.

În căldura toamnei și zgomotul expoziției, și-au găsit echilibrul.

In the warmth of autumn and the noise of the exhibition, they found their balance.

Tehnologia devenea astfel o punte între ei, nu o barieră.

Technology thus became a bridge between them, not a barrier.

De atunci, au învățat să împletească pasiunea cu prețuirea, descoperind amândoi că inovațiile nu erau doar despre lucruri noi, ci despre a fi împreună în descoperire și bucurie.

From then on, they learned to intertwine passion with appreciation, discovering together that innovations were not just about new things but about being together in discovery and joy.