La marginea unui cartier modern, sub lumina blândă a unei dimineți de toamnă, Teodora pășea pe aleea către noua ei școală.

At the edge of a modern neighborhood, under the gentle light of an autumn morning, Teodora walked along the path towards her new school.

Clădirea era impunătoare, cu ferestre mari și o fațadă albă modernă, înconjurată de copaci ale căror frunze începuseră să-și schimbe culoarea în nuanțe de aur și arămiu.

The building was imposing, with large windows and a modern white facade, surrounded by trees whose leaves had begun to change color to shades of gold and copper.

Sentimentele de nerăbdare și emoție se amestecau în sufletul ei, dar Teodora își dorea doar două lucruri: să-și facă un prieten și să aibă o zi bună.

Feelings of impatience and excitement mingled in her soul, but Teodora only wished for two things: to make a friend and to have a good day.

În alt colț al școlii, Andrei, un băiat timid, se îndrepta spre aceeași clădire.

In another part of the school, Andrei, a shy boy, headed towards the same building.

De curând se mutase în suburbie și totul îi era nou și necunoscut.

He had recently moved to the suburb and everything was new and unfamiliar to him.

Avea cu el o mapă plină de schițe — o mică parte din ceea ce-i aducea bucurie în momentele de singurătate.

He carried with him a folder full of sketches—a small part of what brought him joy in moments of solitude.

Însă îi era greu să își facă prieteni și teama că ar putea fi judecat pentru pasiunea sa îl făcea să ezite.

However, he found it difficult to make friends, and the fear that he might be judged for his passion made him hesitant.

Pe parcursul dimineții, Teodora a asistat la cursuri, cunoscând puțin câte puțin noii colegi.

Throughout the morning, Teodora attended classes, slowly getting to know her new classmates.

În pauza de prânz, cu inima bătându-i puternic, a decis să se apropie de un grup de tineri care râdeau zgomotos.

During the lunch break, with her heart pounding, she decided to approach a group of young people who were laughing loudly.

Însă, simțindu-se puțin stingheră, a hotărât să își petreacă prânzul explorând curtea școlii.

However, feeling a bit awkward, she decided to spend her lunch exploring the school courtyard.

Pe când își savura prânzul pe o bancă lângă un copac cu frunze ruginii, l-a zărit pe Andrei.

While she enjoyed her lunch on a bench near a tree with rusty leaves, she noticed Andrei.

Stătea retras, cu un caiet de desen în brațe și un creion în mână.

He was sitting by himself, with a sketchbook in his arms and a pencil in his hand.

Curiozitatea a învins timiditatea și Teodora s-a apropiat.

Curiosity overcame shyness and Teodora approached him.

Andrei părea concentrat, dar și puțin nervos când ea s-a așezat lângă el.

Andrei seemed focused, but also a bit nervous when she sat down next to him.

"Salut, eu sunt Teodora," a spus ea cu un zâmbet cald.

“Hello, I’m Teodora,” she said with a warm smile.

"Ce desenezi?"

“What are you drawing?”

Andrei s-a oprit și a ridicat privirea spre ea, ezitând un moment, neobișnuit cu atenția.

Andrei stopped and looked up at her, hesitating for a moment, unaccustomed to the attention.

"Salut... eu sunt Andrei," a răspuns el încet, arătându-i desenul unui peisaj cu frunze căzând.

“Hello... I’m Andrei,” he replied slowly, showing her a drawing of a landscape with falling leaves.

"Îmi place să desenez."

“I like to draw.”

Teodora a privit schița și ochii i s-au luminat.

Teodora looked at the sketch and her eyes lit up.

"E minunat! Parca simt vântul de toamnă din desenul tău," l-a complimentat ea sincer, bucurându-se de talentul noului ei coleg.

“It’s wonderful! It's like I can feel the autumn wind from your drawing,” she complimented him sincerely, enjoying the talent of her new colleague.

Aceste cuvinte simple au înlăturat norii de îndoială din sufletul lui Andrei, aducându-i un zâmbet timid pe buze.

These simple words dispelled the clouds of doubt from Andrei’s soul, bringing a shy smile to his lips.

Cei doi au început să discute despre lucruri simple — școală, hobby-uri, și vise.

The two began to talk about simple things—school, hobbies, and dreams.

În acea după-amiază, povestea prieteniei lor a prins contur.

That afternoon, the story of their friendship began to take shape.

Teodora a învățat că deschiderea față de ceilalți îi poate oferi surprize plăcute, iar Andrei a descoperit că talentul său poate fi o punte către prieteni adevărați.

Teodora learned that being open to others could bring pleasant surprises, and Andrei discovered that his talent could be a bridge to true friends.

Pe când soarele începea să apună, acoperind orașul cu o lumină aurie, Teodora și Andrei s-au îndepărtat de școală împreună, știind că, în acest loc nou, găsiseră deja ceva prețios — unul pe altul.

As the sun began to set, covering the city with a golden light, Teodora and Andrei walked away from the school together, knowing that in this new place, they had already found something precious—each other.