În lumina caldă a verii, Biblioteca Centrală din București devenea un loc de întâlnire pentru liceenii care se pregăteau să își prezinte proiectele finale.

In the warm light of summer, the Biblioteca Centrală in București became a meeting place for high school students preparing to present their final projects.

Biblioteca, cu rafturile sale înalte și camerele sale inundate de soare, oferea un cadru perfect pentru acest eveniment important.

The library, with its tall shelves and sunlit rooms, offered a perfect setting for this important event.

Adela stătea pe un scaun din fața micii scene, răsfoind ultima oară notițele sale.

Adela sat on a chair in front of the small stage, leafing through her notes one last time.

În jurul ei, se adunaseră colegii, fiecare cu emoțiile și așteptările lor.

Around her, classmates gathered, each with their own emotions and expectations.

Cristian, mereu prietenos, o încuraja cu un zâmbet cald.

Cristian, always friendly, encouraged her with a warm smile.

Totuși, Adela nu putea să ignore anxietatea care îi strângea stomacul ca un nod.

Nevertheless, Adela could not ignore the anxiety tightening her stomach like a knot.

Profesoara Mirela, cu privirea sa atentă și puțin severă, supraveghea pregătirile.

Professor Mirela, with her attentive and slightly stern gaze, supervised the preparations.

Ea aștepta de la fiecare elev o prezentare deosebită, și Adela simțea presiunea de a nu dezamăgi.

She expected an outstanding presentation from each student, and Adela felt the pressure of not disappointing.

Cristian, ocupat și el, încerca să-și pună la punct propriul proiect, dar își făcea timp să-i arunce priviri liniștitoare Adelei.

Cristian, busy himself, was also trying to fine-tune his own project but took the time to give Adela reassuring glances.

Adela își dorea să impresioneze nu doar pe profesoară, ci și colegii.

Adela wanted to impress not only the professor but also her classmates.

Însă frica de a vorbi în public o făcea să se gândească la cel mai rău scenariu.

However, the fear of public speaking made her think of the worst-case scenario.

Își repeta că și Cristian are un proiect grozav și că ar putea să rămână în umbra lui.

She kept telling herself that Cristian also had a great project and that she might remain in his shadow.

Totuși, se decisese deja: va practica până când va simți că este pregătită.

Yet, she had already decided: she would practice until she felt prepared.

Orele de practică pe care le petrecuse cu Cristian îi erau acum de folos.

The hours of practice she had spent with Cristian were now helpful.

Încurajările lui îi răsunau în minte și îi aduceau puțină liniște.

His encouragement echoed in her mind and brought her some peace.

Cu toate acestea, în ziua prezentării, gândul de a renunța îi trecu prin minte.

Nevertheless, on the day of the presentation, the thought of quitting crossed her mind.

Își dorea să fugă și să lase totul baltă.

She wanted to run away and leave everything behind.

Când numele ei a fost strigat, Adela s-a ridicat încet.

When her name was called, Adela stood up slowly.

Cu inima bătându-i în urechi, a urcat pe scenă.

With her heart pounding in her ears, she stepped onto the stage.

S-a uitat la public și în acel moment a simțit un val de nesiguranță.

She looked at the audience, and at that moment, she felt a wave of insecurity.

Dar și-a amintit de toate acele repetări, toate sfaturile lui Cristian.

But she remembered all those rehearsals and all of Cristian's advice.

A început prezentarea timid, dar pe măsură ce vorbea, vocea i-a devenit mai sigură și mai clară.

She started the presentation timidly, but as she spoke, her voice became more confident and clearer.

A terminat cu un zâmbet și a privit către Mirela.

She finished with a smile and looked toward Mirela.

Profesoara a aprobat din cap, zâmbind ușor.

The professor nodded in approval, smiling slightly.

Adela a coborât de pe scenă, simțind cum o greutate îi părăsește umerii.

Adela stepped off the stage, feeling a weight lift from her shoulders.

Cristian a fost primul care a sărit să o felicite.

Cristian was the first to jump up and congratulate her.

"Ai fost minunată", i-a spus el sincer.

"You were wonderful," he told her sincerely.

Cu cuvintele lui și cu privirile admirative ale colegilor, Adela și-a dat seama că a reușit să-și depășească frica.

With his words and the admiring glances of her classmates, Adela realized that she had managed to overcome her fear.

Profesoara Mirela, impresionată de eforturile Adelei, i-a spus: "Asta a fost o prezentare de notă zece.

Professor Mirela, impressed by Adela's efforts, said to her: "That was a presentation worth a ten."

" Aceste cuvinte au ajutat-o pe Adela nu doar să capete încredere în abilitățile ei, dar și să realizeze că propriile eforturi sunt la fel de valoroase ca ale oricui.

These words helped Adela not only to gain confidence in her abilities but also to realize that her own efforts are as valuable as anyone's.

Astfel, Adela a plecat din bibliotecă cu capul sus, hotărâtă să fie mereu mândră de munca ei și mulțumită că, în vară, a câștigat nu doar un proiect de succes, ci și o nouă siguranță în forțele proprii.

Thus, Adela left the library with her head held high, determined to always be proud of her work and pleased that, in the summer, she had not only won a successful project but also newfound confidence in her own strengths.

Cristian, alături de ea, era mândru de prietena lui și de relația pe care o întărisera împreună.

Cristian, by her side, was proud of his friend and the relationship they had strengthened together.