Soarele de vară strălucea puternic peste ruinele Sarmizegetusei.

The summer sun shone brightly over the ruins of Sarmizegetusa.

Aerul era călduț, iar mireasma de flori de câmp învăluia totul într-o atmosferă de liniște.

The air was warm, and the scent of wildflowers enveloped everything in an atmosphere of tranquility.

Acolo, printre pietrele vechi și grele de istorie, Andrei și Mirela se întâlneau după mult prea mult timp.

There, among the old stones heavy with history, Andrei and Mirela met after far too much time apart.

Andrei, un bărbat înalt și serios, își lăsase viața de peste hotare în așteptare.

Andrei, a tall and serious man, had put his life overseas on hold.

Mirela, creativă și sensibilă, rămăsese acasă să îngrijească amintirile familiei.

Mirela, creative and sensitive, had stayed home to care for the family's memories.

Ei se întâlniseră acum dintr-un motiv trist: trecerea în neființă a părintelui lor.

They had come together now for a sad reason: the passing of their parent.

„De mult n-am mai fost aici,” spuse Andrei, privind spre ruinele vechi.

"It's been a long time since I've been here," said Andrei, looking toward the ancient ruins.

„Îmi amintesc când veneam cu tata.

"I remember coming here with dad.

Arunca pietre în pârâu și râdea…”Mirela îl privi cu un zâmbet trist.

He would throw stones into the stream and laugh..." Mirela looked at him with a sad smile.

„Da, îmi amintesc și eu.

"Yes, I remember too.

Tata spunea că aceste locuri sunt parte din familie.

Dad used to say that these places are part of the family."

”Andrei oftă.

Andrei sighed.

Vizita orașului vechi îi aminti de copilăria petrecută alături de tatăl lor.

Visiting the old town reminded him of his childhood spent with their father.

Dar el venise pentru a rezolva afacerile.

But he had come to take care of business.

Casa familiei, și pământurile, toate trebuiau împărțite ori vândute.

The family house, and the lands, all had to be divided or sold.

„Trebuie să discutăm despre moștenire, Mirela.

"We need to talk about the inheritance, Mirela.

Eu trebuie să mă întorc înapoi.

I have to go back.

Am viața mea acolo,” spuse el, hotărât.

I have my life there," he said, determined.

Mirela, însă, avea alte planuri.

Mirela, however, had other plans.

„Andrei, aceste locuri au un suflet.

"Andrei, these places have a soul.

Să le vindem ar însemna să pierdem tot ce ne-a rămas de la părinții noștri.

Selling them would mean losing everything we have left from our parents."

”Pentru o clipă, tăcerea se așternu.

For a moment, silence fell.

Andrei contemplă cerința surorii sale.

Andrei contemplated his sister's demand.

El nu înțelegea de ce pentru Mirela era atât de importantă păstrarea moștenirii.

He didn't understand why it was so important for Mirela to keep the inheritance.

„De ce ai vrea să păstrezi totul, Mirela?

"Why would you want to keep everything, Mirela?

Nu ai nevoie de bani?

Don't you need money?

De stabilitate?

Stability?"

” întrebă Andrei.

Andrei asked.

„Sincer, Andrei, eu vreau să păstrez amintirile.

"Honestly, Andrei, I want to keep the memories.

Vreau să avem unde să revenim, unde să ne amintim de ei, de amândoi.

I want us to have a place to return to, where we can remember them, both of them.

Știu că pentru tine e greu de înțeles după atâta timp.

I know it's hard for you to understand after so long."

” Mirela spera să ajungă la inima lui.

Mirela hoped to reach his heart.

Ușor, Andrei simți cum aceleași ruine unde își petrecuse copilăria vorbeau din nou cu el.

Gently, Andrei felt how those same ruins where he spent his childhood spoke to him again.

Simți ceva schimbându-se.

He felt something changing.

Poate era simplă nostalgie, poate amintirea tatălui care râdea alături de ei.

Maybe it was simple nostalgia, maybe the memory of his father laughing with them.

„Poate ai dreptate,” murmură Andrei.

"Maybe you're right," Andrei murmured.

„Nu trebuie să uităm de unde venim.

"We shouldn't forget where we come from."

”Decizia nu fu ușoară, dar în acea zi, printre ruinele Sarmizegetusei, Andrei hotărî să rămână puțin mai mult.

The decision wasn't easy, but on that day, amid the ruins of Sarmizegetusa, Andrei decided to stay a little longer.

Voia să ajute la păstrarea a ceea ce a lăsat familia lor.

He wanted to help preserve what their family had left behind.

Așa că, alături de Mirela, începu să caute o cale de a integra dragostea de locurile natale cu viața lui de peste hotare.

So, alongside Mirela, he began to seek a way to integrate the love for their homeland with his life overseas.

Începuseră să creeze un nou amestec de tradiție și viitor, unindu-i mai mult decât au sperat vreodată.

They began to create a new blend of tradition and future, uniting them more than they had ever hoped.

Pe măsură ce soarele începu să apună, zâmbind la promisiunile făcute, Andrei și Mirela simțeau că legătura familială se întărea, iar viitorul părea mai plin de speranță.

As the sun began to set, smiling at the promises made, Andrei and Mirela felt the familial bond strengthen, and the future seemed more hopeful.