Într-o zi însorită de vară, Raluca se plimba pe câmpurile de grâu care se întindeau până departe, sub cerul albastru.

On a sunny summer day, Raluca was walking through the wheat fields that stretched far under the blue sky.

Aerul era proaspăt, iar grâul izbea ușor de marginea rochiei ei cu fiecare adiere de vânt.

The air was fresh, and the wheat lightly brushed against the edge of her dress with each breeze.

Raluca iubea ferma.

Raluca loved the farm.

Era locul unde a crescut, locul pe care îl cunoștea cel mai bine și locul unde muncea din zori până-n seară.

It was the place where she grew up, the place she knew best, and the place where she worked from dawn till dusk.

În acea dimineață, în timp ce tăia niște crengi uscate lângă hambar, Raluca s-a tăiat din greșeală la mână.

That morning, while she was cutting some dry branches near the barn, Raluca accidentally cut her hand.

Plimbându-se înapoi spre casă, s-a uitat îngrijorată la tăietură.

Walking back home, she looked worriedly at the cut.

Era mică, dar ceva în ea îi dădea neliniști.

It was small, but something about it filled her with unease.

Experiențele ei trecute o făcuseră să se teama de orice răni, chiar și cele mai mici.

Her past experiences had made her fear any injuries, even the smallest ones.

Îngrijorată că tăietura ar putea să se transforme într-o problemă, Raluca a decis să meargă să-l vadă pe Ion.

Concerned that the cut could develop into a problem, Raluca decided to go see Ion.

Ion era vecinul și prietenul ei de încredere.

Ion was her neighbor and trustworthy friend.

El știa multe despre prim ajutor și întotdeauna era gata să ajute.

He knew a lot about first aid and was always ready to help.

- "Ion, am pățit ceva!

"Ion, something happened!"

" i-a strigat Raluca când a ajuns la poarta lui.

Raluca shouted when she reached his gate.

Ion, care repara un gard, și-a ridicat privirea și a venit imediat să vadă despre ce este vorba.

Ion, who was repairing a fence, looked up and quickly came to see what was going on.

După ce a examinat tăietura cu atenție, și-a pus o mână pe umărul Ralucăi.

After examining the cut attentively, he put a hand on Raluca's shoulder.

- "Este doar un mic tăiet.

"It’s just a small cut.

Nimic grav," i-a spus Ion zâmbind.

Nothing serious," Ion told her with a smile.

"Trebuie doar să-l curățăm bine și să punem un bandaj.

"We just need to clean it well and put a bandage on it.

O să fii bine.

You'll be fine."

"Raluca a simțit un val de ușurare.

Raluca felt a wave of relief.

Îi era recunoscătoare lui Ion pentru calmul și priceperea lui.

She was grateful to Ion for his calm demeanor and skill.

După ce Ion i-a curățat rana și i-a spus că totul va fi în regulă, Raluca s-a întors la munca ei cu inima ușoară.

After Ion cleaned the wound and reassured her that everything would be alright, Raluca returned to her work with a light heart.

În acea zi, Raluca a înțeles ceva important: nu era nevoie să se teamă de fiecare zgârietură.

That day, Raluca learned something important: there was no need to fear every scratch.

Ion o asigurase că poate gestiona astfel de mici incidente.

Ion assured her that she could handle such small incidents.

Și, chiar dacă nu le putea face singură, știa că are prieteni care să-i vină în ajutor.

And, even if she couldn’t manage them alone, she knew she had friends who would come to her aid.

Cu soarele la apus, Raluca lucra din nou liniștită pe câmp, cu pace în suflet și o profundă recunoștință pentru prietenia lui Ion.

With the sun setting, Raluca worked peacefully in the field again, with peace in her heart and a deep gratitude for Ion's friendship.

Văzuse că, deșii teama o poate opri uneori, comunitatea și sprijinul oamenilor apropiați o ajută să depășească orice obstacol.

She realized that although fear can hold her back sometimes, the community and support of close people help her overcome any obstacle.