Soarele strălucea puternic, mângâind câmpia verde din apropierea râului.

The sun shone brightly, caressing the green plain near the river.

Pe malul apei, florile sălbatice își fluturau petalele colorate în briza ușoară de vară.

On the riverbank, the wildflowers waved their colorful petals in the light summer breeze.

Acesta era locul ales de Adrian pentru întâlnirea cu Mirela, prima lor întâlnire.

This was the place Adrian had chosen for the meeting with Mirela, their first date.

Adrian aranjase cu grijă o pătură brodată, punând deoparte coșul de picnic plin cu bunătăți.

Adrian had carefully arranged an embroidered blanket, setting aside the picnic basket full of goodies.

Inima îi bătea repede.

His heart was beating fast.

Îi era teamă să nu greșească, să nu spună ceva nepotrivit.

He was afraid of making a mistake, of saying something inappropriate.

"Calmează-te, Adrian," își spunea el în gând.

"Calm down, Adrian," he told himself in his mind.

Știa cât de mult își dorea această întâlnire să meargă bine.

He knew how much he wanted this meeting to go well.

Mirela ajunse la locul stabilit cu zâmbetul ei fermecător, care parcă făcea soarele să strălucească mai tare.

Mirela arrived at the designated spot with her enchanting smile, which seemed to make the sun shine even brighter.

Salutându-l pe Adrian, ea se așeză pe pătură și începu să admire priveliștea.

Greeting Adrian, she sat down on the blanket and began to admire the view.

Era o zi perfectă pentru a fi afară, pentru a cunoaște pe cineva nou.

It was a perfect day to be outside, to get to know someone new.

Conversația a început timid, iar Adrian încerca să-și ascundă neliniștea.

The conversation started timidly, and Adrian tried to hide his anxiety.

Mirela, în schimb, era în elementul ei, povestind despre micul ei atelier de ceramică și despre pasiunile ei neobișnuite.

Mirela, on the other hand, was in her element, talking about her little ceramics studio and her unusual passions.

Cu timpul, Adrian simți că devenea mai destins.

Over time, Adrian began to feel more relaxed.

Totuși, neliniștea lui se simțea încă.

Still, his nervousness was palpable.

Ochii lui se opreau mereu asupra ei, dar se temeau să se întâlnească cu privirea ei prea mult timp.

His eyes always stopped on her, but they were afraid to meet her gaze for too long.

Încercând să-și regăsească curajul, Adrian își făcu loc să-i mărturisească ceva.

Trying to find his courage, Adrian made an effort to confess something.

Cu o voce ușor tremurândă, spuse: "Sunt un pic nervos azi.

With a slightly trembling voice, he said, "I'm a bit nervous today.

Vreau ca totul să meargă bine și să îți plac de mine.

I want everything to go well and for you to like me."

"Mirela izbucni în râs, un râs sincer și cald.

Mirela burst into laughter, a sincere and warm laugh.

"Adrian, să știi că nu trebuie să fii perfect.

"Adrian, you should know that you don't have to be perfect.

Îmi place sinceritatea ta.

I like your honesty.

Mă faci să mă simt confortabil.

You make me feel comfortable."

"Brusc, tensiunea din aer dispăru, iar Adrian își dădu seama că putea fi el însuși în preajma Mirelei.

Suddenly, the tension in the air disappeared, and Adrian realized he could be himself around Mirela.

Discutând despre lucruri mărunte, începură să despacheteze mâncarea.

Talking about trivial things, they began to unpack the food.

Încercând să-i toarne suc lui Mirela, mâna lui Adrian tremură ușor și un pic de suc căzu pe pătură.

While trying to pour juice for Mirela, Adrian's hand trembled slightly, and a bit of juice fell on the blanket.

Se uitară unul la celălalt și izbucniră în râs.

They looked at each other and burst into laughter.

Plăcerea simplă a momentului îi făcu să uite de toate grijile.

The simple pleasure of the moment made them forget all their worries.

După ce mâncaseră și se plimbaseră pe malul râului, soarele începu să apună, pictând cerul în nuanțe de portocaliu și violet.

After eating and walking along the riverbank, the sun began to set, painting the sky in shades of orange and purple.

Adrian și Mirela împărtășeau un sentiment de connexiune și bucurie autentică.

Adrian and Mirela shared a feeling of connection and genuine joy.

La sfârșitul zilei, Adrian simți cum o liniște plăcută îi umple sufletul.

At the end of the day, Adrian felt a pleasant calm fill his soul.

"Mă bucur că am fost sincer," îi spuse el, luând-o de mână pe Mirela.

"I'm glad I was honest," he said, taking Mirela's hand.

Mirela îl privi cu căldură și răspunse: "Mi-ar plăcea să ne mai întâlnim.

Mirela looked at him warmly and replied, "I would like us to meet again."

"Astfel, prima lor întâlnire se încheie cu promisiunea unor noi începuturi.

Thus, their first encounter ended with the promise of new beginnings.

Adrian învățase că vulnerabilitatea își are locul ei și că a fi sincer poate aduce cele mai frumoase rezultate.

Adrian had learned that vulnerability has its place and that being honest can bring the most beautiful results.

Împreună, se îndepărtară de câmpia plină de flori, știind că acesta era doar începutul unei povești speciale.

Together, they moved away from the flower-filled plain, knowing this was just the beginning of a special story.