Soarele răsărea peste munții Transilvaniei, aruncând raze calde și aurii peste căsuța de lemn a familiei.

The sun was rising over the munții Transilvaniei, casting warm golden rays over the family's wooden cottage.

Mirosea a pin și a amintiri vechi.

It smelled of pine and old memories.

Andrei și Magda mergeau pe cărarea îngustă către cabana de mult uitată, plini de emoții și nostalgie.

Andrei and Magda walked along the narrow path towards the long-forgotten cabin, filled with emotions and nostalgia.

Andrei încetini pasul.

Andrei slowed his pace.

Îi plăcea să se oprească și să admire cum lumina dimineții desena umbre lungi între copaci.

He liked to stop and admire how the morning light drew long shadows between the trees.

„Aici, bunicul Ion obișnuia să ne spună poveștile sale,” îi zise Andrei surorii sale.

"Here, Grandfather Ion used to tell us his stories," Andrei said to his sister.

Ochii lui Andrei erau plini de melancolie.

Andrei's eyes were full of melancholy.

Își amintea de vocea blândă a bunicului și de serile petrecute la gura sobei, ascultând aventurile și legendele locului.

He remembered his grandfather's gentle voice and the evenings spent by the stove, listening to the adventures and legends of the place.

Magda dădu din cap ușor.

Magda nodded slightly.

„Da, frumoase amintiri.

"Yes, beautiful memories.

Dar cabana are nevoie de reparații.

But the cabin needs repairs.

Vreau să fie locuibilă din nou.

I want it to be livable again."

” Magda era pragmatică.

Magda was pragmatic.

Avea un plan în minte, un plan care îmbina tradiția cu confortul modern.

She had a plan in mind, a plan that combined tradition with modern comfort.

Ajunși la cabană, Andrei deschise ușa scârțâitoare.

Upon reaching the cabin, Andrei opened the creaking door.

Praful dansa în razele de soare care pătrundeau prin geamurile murdare.

Dust danced in the sunbeams that entered through the dirty windows.

Fiecare colț al camerei părea să susure amintiri.

Every corner of the room seemed to whisper memories.

Pentru Andrei, era un sanctuar.

For Andrei, it was a sanctuary.

Îi veni o idee.

An idea came to him.

„Voi înregistra poveștile bunicului.

"I will record Grandfather's stories.

Nu trebuie să le pierdem.

We must not lose them."

”Magda aprobă, dar era deja cu gândul la schițele ei pentru renovare.

Magda agreed, but her thoughts were already on her renovation sketches.

„O să păstrăm ce putem, dar trebuie să fie funcțională.

"We'll keep what we can, but it has to be functional.

Am chemat deja un constructor.

I've already called a contractor."

”Aceasta descoperire îl alarmă pe Andrei.

This revelation alarmed Andrei.

Se simțea trădat.

He felt betrayed.

„Cum?

"What?!

Fără să-mi spui?

Without telling me?

Vrei să distrugi totul!

You want to destroy everything!"

” Glasul lui Andrei era plin de indignare.

Andrei's voice was full of indignation.

Magda nu își pierdu calmul.

Magda did not lose her composure.

„Nu voi distruge nimic.

"I won't destroy anything.

Doar vreau să fie un loc în care să putem veni și să ne bucurăm de povești, nu doar de ruine.

I just want it to be a place where we can come and enjoy the stories, not just ruins."

”Cuvintele ei îl prinseră pe gânduri pe Andrei.

Her words made Andrei thoughtful.

Trebuia să găsească un echilibru.

He needed to find a balance.

Discuția dintre frați fu animată, dar sinceră.

The discussion between the siblings was lively but sincere.

Argumentele lor pluteau în aerul cald de vară, dar în cele din urmă, găsiră un compromis.

Their arguments floated in the warm summer air, but in the end, they found a compromise.

Vor renova cu simț de răspundere, păstrând sufletul cabanei neschimbat.

They would renovate responsibly, keeping the cabin's soul unchanged.

Planurile Magdei erau sa recondiționeze lemnul vechi, sa repare acoperișul, să păstreze soba și să aducă mici îmbunătățiri fără a pierde farmecul vechi.

Magda's plans were to restore the old wood, repair the roof, keep the stove, and make small improvements without losing the old charm.

La urmă, Andrei o privi pe Magda cu recunoștință.

In the end, Andrei looked at Magda with gratitude.

„Mi-ai arătat că trecutul și viitorul pot coexista.

"You showed me that the past and future can coexist."

”Magda zâmbi, netezindu-și schițele.

Magda smiled, smoothing out her sketches.

„Și tu mi-ai amintit cât de valoroase sunt poveștile și amintirile.

"And you reminded me how valuable stories and memories are.

Vom face o treabă bună.

We'll do a good job."

”Vara continuă să scalde cabana în lumină, în timp ce Andrei și Magda își uneau planurile, construind un loc unde poveștile lui Ion să fie păstrate și transmise generațiilor următoare.

The summer continued to bathe the cabin in light, while Andrei and Magda combined their plans, building a place where Ion's stories could be preserved and passed on to future generations.

Cabana urma să fie reînviată, păstrând vie moștenirea familiei lor.

The cabin was to be revived, keeping their family heritage alive.