Pe malurile fluviului Dunărea, sub lumina blândă a primăverii, ruinele romane de la Drobeta zăceau adânc învăluite în mister.

On the banks of the fluviul Dunărea, under the gentle light of spring, the Roman ruins at Drobeta lay deeply shrouded in mystery.

Pietrele vechi și arcurile elegante povesteau despre o lume demult apusă, dar atât de vie în imaginația celor care le vizitau.

The ancient stones and elegant arches spoke of a long-vanished world, yet so vivid in the imagination of those who visited them.

Adela, o studentă la istoria artei, mergea încet printre ruine, cu ochii mari și curioși.

Adela, a student of art history, walked slowly among the ruins, with wide and curious eyes.

Avea un caiet în mână și își nota fiecare detaliu.

She held a notebook in her hand, noting every detail.

Pentru ea, ruinele erau mai mult decât pietre fără viață; ele erau surse nesecate de inspirație pentru teza sa despre arhitectura romană.

For her, the ruins were more than lifeless stones; they were inexhaustible sources of inspiration for her thesis on Roman architecture.

Mihai, ghidul turului, explica cu entuziasm despre podul lui Traian și zidurile vechi ce cândva apărau orașul.

Mihai, the tour guide, enthusiastically explained about podul lui Traian and the ancient walls that once protected the city.

Cunoștințele lui aduceau ruinele la viață.

His knowledge brought the ruins to life.

În același grup era și Cezar, un călător curios și fotograf pasionat.

In the same group was Cezar, a curious traveler and passionate photographer.

Cu aparatul foto mereu pregătit, căuta unghiul perfect, acea imagine care să spună o poveste de neuitat.

With his camera always ready, he searched for the perfect angle, that unforgettable image that would tell a story.

Îi plăceau nu doar arhitectura și istoria, ci și întâlnirile cu alți oameni care împărtășeau aceeași pasiune.

He loved not only architecture and history but also meeting other people who shared the same passion.

În timp ce se plimbau printre ruine, cerul a început să se întunece și picături de ploaie au căzut rapid, amenințând să alunge grupul.

As they wandered among the ruins, the sky began to darken, and raindrops quickly fell, threatening to drive the group away.

Mihai a propus întoarcerea la adăpost, dar Adela avea alt plan.

Mihai proposed returning to shelter, but Adela had another plan.

Cu haina trasă peste cap, a decis să braveze ploaia și să exploreze mai departe.

With her coat pulled over her head, she decided to brave the rain and explore further.

Cezar, intrigat de curajul și determinarea ei, a hotărât să o însoțească.

Cezar, intrigued by her courage and determination, decided to accompany her.

Ploaia s-a întețit, dar printre străvechii arcuri ale ruinelor, au găsit un adăpost și un moment rar de intimitate.

The rain intensified, but among the ancient arches of the ruins, they found shelter and a rare moment of intimacy.

Stând sub un arc antic, și-au împărtășit poveștile.

Standing under an ancient arch, they shared their stories.

Adela a vorbit despre visele ei academice, iar Cezar despre călătoriile lui și despre cum fotografia poate captura esența unui loc.

Adela spoke about her academic dreams, and Cezar about his travels and how photography can capture the essence of a place.

În acel moment, și-au dat seama că împărtășeau mai mult decât doar un interes pentru istorie.

In that moment, they realized they shared more than just an interest in history.

Când furtuna s-a domolit, a apărut un curcubeu splendid pe cerul curat.

When the storm subsided, a splendid rainbow appeared in the clear sky.

Adela și Cezar s-au întors la grup, reîmprospătați nu doar de ploaie, ci și de întâlnirea lor.

Adela and Cezar returned to the group, refreshed not just by the rain but also by their encounter.

Adela simțea o nouă încredere să-și împletească propriile experiențe în teza sa.

Adela felt a new confidence to weave her own experiences into her thesis.

Cezar, mai mult decât un simplu fotograf, începuse să înțeleagă profunzimea poveștilor pe care le imortaliza.

Cezar, more than just a photographer, began to understand the depth of the stories he immortalized.

Ruinele tăcute vegheau asupra lor, martore la o nouă poveste care abia începea.

The silent ruins watched over them, witnesses to a new story just beginning.

Și, cu fiecare pas pe care-l făceau înapoi spre grup, Adela și Cezar știau că, în acel loc vechi, un nou capitol din viața lor prinsese rădăcini în solul încărcat de istorie.

And with each step they took back towards the group, Adela and Cezar knew that, in that ancient place, a new chapter of their lives had taken root in the history-laden soil.