În clasă plutea o ușoară aromă de flori de primăvară și o mână de copii agitați își așteptau părinții la conferința cu învățătoarea.

In the classroom floated a slight aroma of spring flowers, and a handful of restless children were waiting for their parents at the meeting with the teacher.

Aici, proiectele creative și decorațiunile de Paște aduceau culoare pereților, dar atmosfera era încărcată de tensiunea tăcută dintre Adrian și tatăl său, Mihai.

Here, creative projects and Paște decorations added color to the walls, but the atmosphere was charged with the silent tension between Adrian and his father, Mihai.

Adrian, un băiat de unsprezece ani, se gândea cum să-i explice tatălui său de ce această competiție de științe era atât de importantă pentru el.

Adrian, an eleven-year-old boy, was thinking about how to explain to his father why this science competition was so important to him.

Irina, învățătoarea lui Adrian, un suflet cald și atent, își ducea mâna la buzunarele rochiei cu motive florale, pregătindu-se să medieze discuția.

Irina, Adrian's teacher, a warm and attentive soul, put her hand in the pockets of her floral-patterned dress, preparing to mediate the discussion.

Reușise să vadă ceva în Adrian care îl diferenția de ceilalți – un foc tăcut, o pasiune pentru știință care îi lumina ochii atunci când descoperea ceva nou.

She managed to see something in Adrian that set him apart from the others - a silent fire, a passion for science that lit up his eyes whenever he discovered something new.

Dar Mihai, ocupat cu grijile zilnice, nu realiza acest lucru.

But Mihai, busy with daily worries, didn't realize this.

— Bună ziua, domnule Mihai, spuse Irina, zâmbind.

"Good afternoon, Mr. Mihai," said Irina, smiling.

Vreau să discutăm despre progresul lui Adrian.

"I want to discuss Adrian's progress."

Mihai, cu o privire ușor distrată, aprobă din cap și luă loc.

Mihai, with a slightly distracted look, nodded and took a seat.

Adrian, stând chiar lângă el, simțea cum inima îi bătea mai repede.

Adrian, sitting right next to him, felt his heart beating faster.

Acum era momentul să-și găsească curajul.

Now was the moment to find his courage.

— Domnule Mihai, interveni Irina, Adrian are un talent natural pentru științe.

"Mr. Mihai," Irina intervened, "Adrian has a natural talent for science.

Aș vrea să-l înscriem la o competiție la nivel național.

I would like to enroll him in a national-level competition.

Ar fi o oportunitate excelentă pentru el.

It would be an excellent opportunity for him."

Mihai ridică din sprâncene, neconvins.

Mihai raised his eyebrows, unconvinced.

— Nu știu, doamna Irina.

"I don't know, Mrs. Irina.

Poate ar trebui să se concentreze pe lucruri mai importante.

Maybe he should focus on more important things.

Cum ar fi să se ocupe de matematică sau engleză, spuse el, fără a-l privi pe Adrian.

Like working on math or English," he said, without looking at Adrian.

Adrian simțea cum i se înmuiau genunchii.

Adrian felt his knees weaken.

Dar în adâncul sufletului, găsi o sclipire de curaj.

But deep in his soul, he found a spark of courage.

Acum era momentul.

Now was the moment.

— Tată, te rog, spuse Adrian încet.

"Dad, please," Adrian said quietly.

Îmi place foarte mult acest concurs.

"I really like this contest.

Am câștigat premiul I la școală, îți amintești?

I won first prize at school, remember?

Îmi doresc foarte mult să particip.

I really want to participate."

Irina îl susținu imediat, adăugând:— Este adevărat, domnule Mihai.

Irina immediately supported him, adding: "It's true, Mr. Mihai.

Adrian este printre cei mai buni din clasă.

Adrian is among the best in class.

Ar putea fi o poartă către un viitor strălucit în științe.

It could be a gateway to a bright future in science."

Mihai tras dinnou aer profund și, pentru un moment, părea că greutatea îndoielii cade de pe umerii săi.

Mihai took a deep breath and, for a moment, it seemed like the weight of doubt was lifting from his shoulders.

Privi către Irina și apoi la fiul său.

He looked at Irina and then at his son.

În ochii lui Adrian văzu o pasiune care îi era străină, dar sinceră.

In Adrian's eyes, he saw a passion that was foreign to him but sincere.

— Bine, Adrian, oftă Mihai, dar cu o privire mai blândă.

"Alright, Adrian," sighed Mihai, but with a softer look.

Dacă asta vrei cu adevărat, poți participa.

"If you really want this, you can participate.

Vom vedea cum va fi.

We'll see how it goes."

Adrian simți un val de fericire și ușurare.

Adrian felt a wave of happiness and relief.

Irina îi zâmbi cu drag, fericită că a reușit să facă un pas spre puntea dintre tată și fiu.

Irina smiled warmly, happy to have made a step towards bridging the gap between father and son.

În acea zi de primăvară, cu florile de Paște înflorind afară, între Adrian și Mihai se înfiripa speranța unei înțelegeri mai profunde și a unui viitor mai bun.

On that spring day, with Easter flowers blooming outside, a hope for a deeper understanding and a better future was blossoming between Adrian and Mihai.

Cu inima mai ușoară și visuri noi, Adrian plecă alături de Mihai, știind că acesta a fost doar începutul.

With a lighter heart and new dreams, Adrian left alongside Mihai, knowing that this was just the beginning.