Adrian privea cu emoție spre Bran Castle, învăluit în mantia sa albă de iarnă.

Adrian looked with emotion toward Bran Castle, wrapped in its white winter cloak.

Fulgi mari de zăpadă dansau în aer, iar luminițele de Crăciun sclipeau suav pe zidurile bătrâne.

Large snowflakes danced in the air, and Christmas lights twinkled softly on the old walls.

Era un loc magic, exact cum și-l imaginase.

It was a magical place, just as he had imagined.

Își dorise întotdeauna să viziteze acest castel legendar și să petreacă un Crăciun memorabil alături de Mara.

He had always wanted to visit this legendary castle and to spend a memorable Christmas with Mara.

Mara, cu zâmbetul său cald, pășea alături de el, admirând peisajul de poveste.

Mara, with her warm smile, walked alongside him, admiring the fairy-tale landscape.

Adrian plănuise de luni de zile această călătorie, visând la momentul perfect pentru a-i cere mâna.

Adrian had been planning this trip for months, dreaming of the perfect moment to propose to her.

Însă nu prevăzuse ce avea să urmeze.

However, he had not foreseen what was to come.

În timp ce explorau terenul înzăpezit din jurul castelului, Adrian a alunecat pe un petic de gheață ascuns sub zăpadă și și-a luxat glezna.

While exploring the snowy grounds around the castle, Adrian slipped on a patch of ice hidden beneath the snow and sprained his ankle.

Durerea era ascuțită și adâncă.

The pain was sharp and deep.

Mara s-a oprit îngrijorată, oferindu-i sprijinul ei și încercând să îl ajute să se ridice.

Mara stopped, concerned, offering him her support and trying to help him stand.

"Adrian, trebuie să mergem la spital," i-a spus ea ferm, dar blând.

"Adrian, we have to go to the hospital," she said firmly but gently.

Adrian, însă, avea altele în minte.

Adrian, however, had different thoughts.

"Nu, Mara. Am venit aici pentru un Crăciun de neuitat și nu vom lăsa un mic incident să ne strice planurile," a spus el, strângând din dinți de durere dar și hotărâre.

"No, Mara. We came here for an unforgettable Christmas, and we won't let a little incident ruin our plans," he said, gritting his teeth in pain but also determination.

Cu ajutorul Marei și a Elenei, ghidul turist al castelului, Adrian a reușit să ajungă înapoi în castel.

With the help of Mara and Elena, the castle tour guide, Adrian managed to get back inside the castle.

Elena, o femeie prietenoasă și isteață, a înțeles imediat intențiile lui Adrian și s-a oferit să ajute.

Elena, a friendly and clever woman, immediately understood Adrian's intentions and offered to help.

"Seara aceasta va fi specială," i-a asigurat Elena.

"This evening will be special," Elena assured them.

"Am să pregătesc un colț retras cu vedere spre munți.

"I will prepare a secluded corner with a view of the mountains.

Voi aprinde câteva lumânări și... surpriza va fi perfectă."

I'll light some candles, and... the surprise will be perfect."

Curând, seara a sosit, iar castelul s-a luminat doar în lumina caldă a lumânărilor.

Soon, evening arrived, and the castle was lit only by the warm light of candles.

Adrian, sprijinit de Mara și Elena, a pășit încet prin coridoarele istorice.

Adrian, supported by Mara and Elena, walked slowly through the historic corridors.

Zidurile groase răsunau ușor sub pașii lor, dar atmosfera era nespus de liniștită.

The thick walls echoed softly under their steps, but the atmosphere was utterly tranquil.

În cele din urmă, au ajuns la ferestrele mari care dădeau spre Carpații înzăpeziți.

Finally, they reached the large windows overlooking the snow-covered Carpathians.

Fulgii de nea continuau să cadă, creând o lume de basm în jurul lor.

The snowflakes continued to fall, creating a fairy-tale world around them.

Adrian s-a aplecat cu grijă, scoțând un mic inel de aur din buzunar.

Adrian leaned carefully, taking a small gold ring from his pocket.

"Mara, ești tot ce am visat vreodată.

"Mara, you are everything I have ever dreamed of.

Vrei să fii soția mea?" a șoptit el, vocea tremurându-i ușor, însă nu din cauza frigului.

Will you be my wife?" he whispered, his voice trembling slightly, but not from the cold.

Mara a răspuns fără ezitare, lacrimile strălucindu-i în ochi.

Mara responded without hesitation, tears shining in her eyes.

"Da, Adrian, da!"

"Yes, Adrian, yes!"

Îmbrățișându-se sub cerul acoperit de stele, au realizat că momentele imperfecte de pe parcurs au făcut această clipă cu adevărat unică.

Embracing under the star-covered sky, they realized that the imperfect moments along the way had made this moment truly unique.

Adrian a înțeles că, uneori, cele mai frumoase amintiri sunt cele create din micile provocări depășite împreună.

Adrian understood that sometimes the most beautiful memories are those created by overcoming small challenges together.

În acea noapte, Adrian și Mara au petrecut un Crăciun magic la Bran Castle, învăluiți în atmosfera de poveste și în istoria fascinantă a locului.

That night, Adrian and Mara spent a magical Christmas at Bran Castle, enveloped in the fairy-tale atmosphere and the fascinating history of the place.

A fost începutul unei noi și frumoase capitole din povestea lor comună.

It was the beginning of a new and beautiful chapter in their shared story.